Povestea noastră

După război, o Italie profund rănită de conflicte se răscumpără îmbrățișând proiecte ambițioase de reconstrucție, iar Gaetano Montecchi este pregătit.
Fiului i se alătură alți șoferi care au continuat să lucreze ani de zile în companie, contribuind la creșterea și la faima sa de seriozitate și diligență profesională.
Anii '50 văd de asemenea compania extinzându-și rutele de transport spre sudul Italiei.
Camionul folosit era Fiat 666, o adevărată bijuterie capabilă să atingă viteza maximă de șaizeci de kilometri pe oră.
Traseul Modena – Bari sau Modena – Taranto dura aproximativ 24 de ore, timp în care șoferii se alternau la volan pentru a asigura o medie bună de kilometri parcurși.
În acele vremuri se transportau mai ales făină și fructe proaspete, dar cea mai stabilă și continuă activitate pentru companie era transportul roșiilor „Cirio” de la Vignola la Napoli.
Erau ani de creștere economică intensă, iar cererea de transport creștea într-un ritm exponențial.
Pentru o perioadă, serviciile camioanelor disponibile au fost chiar scoase la licitație celui care oferea cel mai mult: concurența era redusă, iar firmele cu experiență aveau oportunități uriașe de extindere.
În acest moment, frâiele companiei trec în mâinile lui Domenico Montecchi, care fondează „Domenico Montecchi Transporturi Internaționale”, în timp ce fratele său Afro se ocupa de transporturile naționale.
Era anul 1957: Italia, Germania, Franța, Belgia, Olanda și Luxemburg semnează Tratatul de constituire a Comunității Economice Europene, începând un proces de integrare economică și politică.
Se deschid primele linii cu Germania, iar din piața mare și colorată din centrul Vignola pornesc camioane încărcate cu cireșe spre München, Düsseldorf și Bonn.
Curând se deschid și alte linii cu Olanda și Belgia pentru transportul de statuete din ghips, destinate numeroșilor imigranți italieni care lucrau în minele de cărbune belgiene.
Dar curând camioanele fraților Montecchi sunt încărcate cu plăci ceramice produse la Sassuolo pentru țările din nordul Europei.
Spre sfârșitul deceniului, liniile de transport ale companiei ajung până în Cehoslovacia.
Camioanele folosite la acea vreme erau Fiat 691, extrem de robuste, cu mecanică simplă, dar cu o bună capacitate de încărcare și o viteză decentă.

Creșterea traficului de expediții maritime și aeriene determină Grupul să-și extindă orizonturile spre America Centrală și de Sud, ducând în 2000 la înființarea „Transmec Overseas”, prezentă astăzi la Santiago, Chile.
În 2003, familia decide să investească în sectorul logistic fondând „Transmec Log” cu sedii la Campogalliano și Milano. În aceeași perioadă ia naștere „TDBG España”, al doilea joint venture cu D.B. Group, care crește în timp până se consolidează cu sedii la Valencia, Madrid, Barcelona, Granada și Bilbao.
Cererea tot mai mare din noile puteri mondiale duce la deschiderea către India, fondând în 2005 „Transmec India”.
Compania are astăzi cinci filiale la New Delhi, Mumbai, Hyderabad, Bengaluru și Chennai. Între timp, România a devenit principala poartă de acces către Europa de Est, precum și o țară în plină creștere și sediu al unor mari multinaționale. Din aceste motive, Grupul fondează în 2007 „Transmec Ro”, care are astăzi sediul central la Oradea și continuă să crească cu sedii la București, Timișoara, Brașov și Sibiu.
Dorința de diversificare dă naștere în 2011 la „Transmec to Be”, compania de logistică specializată pe canalul grocery.
În 2012, Grupul face un pas important dedicând o suprafață de 30.000 mp din clădirea Campogalliano unui depozit automatizat de ultimă generație pentru gestionarea logisticii. Mereu dedicat reducerii amprentei asupra planetei, Grupul sărbătorește în 2014 plecarea primului tren propriu de la Zeebrugge (Belgia) la Curtici (România) în colaborare cu P&O Ferrymasters.
Drumul spre sustenabilitate continuă, iar în 2016 se inaugurează terminalul feroviar privat din Oradea (România), gestionat de noua companie „Intermodal Vest”, coproprietate a Transmec Group și P&O Ferrymasters.