Peste douăzeci de ani de realizări cu un zâmbet: rămas-bun de la Irene

După mai bine de douăzeci de ani la Transmec Torino, Branch Managerul Irene Colombo se pregătește să iasă la pensie. Am stat de vorbă cu ea pentru a reflecta asupra parcursului său, a stilului de leadership și a momentelor care i-au definit cariera.

Când Irene vorbește despre sediul din Torino, merge dincolo de date și repere. Povestea sa este, mai presus de toate, despre oameni, creștere și capacitatea de a evolua împreună în timp.

Fondată în 2001, Transmec Torino și-a făcut primii pași într-un context plin de schimbări și noi provocări.

„La început, totul era nou”, își amintește Irene. „Existau întrebări și incertitudini, dar și multă curiozitate și o dorință autentică de a construi ceva valoros împreună.”

Încă de la început, echipa a acceptat provocarea cu determinare.

„Creșterea volumului de muncă nu ne-a intimidat niciodată”, spune ea. „Am adoptat rapid sistemul de lucru Transmec, iar dezvoltarea a venit firesc.”

Ca în orice parcurs de lungă durată, anii au adus transformări, reorganizări și noi etape. Totuși, aceste experiențe au contribuit la consolidarea atât a echipei, cât și a organizației.

„În timp, am construit un echilibru solid”, explică Irene. „Un echilibru care ne-a permis să lucrăm cu încredere și să abordăm fiecare nouă provocare cu claritate și coeziune.”

În centrul acestei stabilități se află stilul de leadership al lui Irene: prezent, consecvent și bazat pe încredere.

„Am crezut întotdeauna în abordarea situațiilor cu calm, corectitudine și respect”, spune ea. „Aceste valori creează mediul potrivit pentru ca oamenii să dea tot ce au mai bun.”

Pentru Irene, leadershipul înseamnă înainte de toate a fi alături de ceilalți.

„Un bun manager de filială își susține echipa, îi încurajează dezvoltarea și privește provocările ca pe oportunități, nu ca pe obstacole.”

Astăzi, filiala din Torino este o realitate bine consolidată, contribuind la prezența puternică a Grupului Transmec în Piemont și dincolo de acesta.

Întrebată ce va lua cu ea în acest nou capitol, răspunsul lui Irene este imediat.

„Relațiile”, spune ea. „Încrederea, momentele împărtășite și afecțiunea primită de-a lungul anilor.” Adaugă o reflecție care îi definește stilul de leadership: „Nimeni nu încetează vreodată să învețe, mai ales dacă știe să asculte.”

Pe măsură ce se apropie pensionarea, Irene privește spre viitor cu calmul și umorul său blând caracteristic.

„Cu siguranță nu îmi va lipsi alarma de dimineață devreme”, spune zâmbind, „dar îmi vor lipsi schimburile zilnice, râsetele și sentimentul de a face parte dintr-o echipă.”

Rămas-bunul său este un mulțumesc sincer și colectiv.

Echipei, „pentru colaborare, disponibilitate și sprijinul reciproc constant”.
Conducerii, „pentru încrederea acordată de-a lungul tuturor acestor ani”.
Colegilor din toate filialele, șoferilor și personalului din depozit, „care ne sprijină zilnic în activitatea noastră”.

Și un mesaj clar pentru cei care continuă: „Succesul acestui parcurs depinde în totalitate de voi. Priviți întotdeauna înainte cu încredere și optimism.”