Ex Works: Ghidul pentru Livrarea Franco Fabrică

Prin termenul EXW – Ex Works, indicat oficial în limba română ca "Franco Fabrică" (însemnând de regulă sediul vânzătorului sau un depozit al acestuia), se definește una dintre clauzele Incoterms.
Acești „termeni comerciali internaționali” stabilesc în mod clar și univoc care sunt responsabilitățile, costurile și obligațiile părților implicate într-un schimb de mărfuri între țări diferite.
Ex Works indică o modalitate de livrare în care vânzătorul își îndeplinește obligațiile pur și simplu punând marfa la dispoziție la sediul sau depozitul propriu.
Acest lucru implică faptul că toate cheltuielile și riscurile legate de transportul mărfii până la locul de destinație sunt în sarcina cumpărătorului.
Acest incoterm este unul dintre cele mai simple și mai puțin costisitoare pentru vânzător, ale cărui obligații sunt minime, dar implică și responsabilități semnificative pentru cumpărător.

Vânzătorul trebuie să se asigure că marfa este pregătită pentru utilizare sau transport în locul specificat.
De asemenea, este responsabil pentru ambalarea corectă și furnizarea documentelor necesare pentru ridicarea mărfii de către cumpărător.
Iată o sinteză a principalelor obligații care îi revin vânzătorului:

• Să pună marfa la dispoziție la locul convenit;

• Să furnizeze documentația necesară pentru a permite cumpărătorului să efectueze formalitățile vamale;

• Să asiste cumpărătorul în obținerea eventualelor autorizații sau licențe necesare pentru export;

• Să colaboreze și să ofere informații utile pentru ca cumpărătorul să poată încheia polița de asigurare adecvată.

Cumpărătorul, pe de altă parte, trebuie să se ocupe de toate cheltuielile și riscurile legate de transport, inclusiv: ridicarea mărfii, cheltuielile de transport, formalitățile vamale și orice alt cost asociat până la livrarea finală.

• Să asigure ridicarea mărfii de la locul convenit;

• Să gestioneze toate formalitățile vamale de export, inclusiv autorizațiile, licențele și declarațiile solicitate de reglementările locale;

• Să organizeze și să suporte costurile transportului, de la ridicare până la livrarea finală;

• Să încheie asigurarea, dacă este considerată necesară, pe baza informațiilor furnizate de vânzător;

• Să își asume riscurile asupra mărfii din momentul în care aceasta îi este pusă la dispoziție, în punctul de livrare stabilit.

Adoptarea incotermului ex works oferă și unele avantaje, în special din perspectiva vânzătorului:

• Simplitate operațională: Mai puține complicații în gestionarea logistică din partea vânzătorului.

• Risc financiar scăzut: Riscul financiar este limitat, deoarece răspunderea se încheie odată ce marfa este disponibilă la punctul de plecare.

În alegerea utilizării incotermului ex works, este esențial să se ia în considerare diverși factori care pot influența decizia finală:

• Natura mărfii: Unele produse pot necesita reglementări specifice pentru import, care ar putea complica lucrurile pentru cumpărător.

• Companii partenere de încredere: Este esențial să colaborați cu furnizori de încredere, care pot garanta un produs de calitate și o gestionare eficientă a logisticii.

Să ne gândim la un producător italian care vinde utilaje unui cumpărător din Statele Unite.
Alegând modalitatea ex works, producătorul pregătește utilajele în fabrica sa din Milano.
Cumpărătorul trebuie apoi să organizeze un transport maritim până la propriul depozit din Statele Unite, ocupându-se de formalitățile vamale necesare.
În acest scenariu, toate costurile și riscurile legate de transport revin cumpărătorului odată ce utilajele sunt gata de a fi ridicate de la producător.
Utilizarea incotermului ex works se poate dovedi avantajoasă dacă este gestionată cu atenție.
Asigurați-vă întotdeauna că aveți un plan clar despre cum să gestionați logistica și costurile înainte de a continua cu tranzacții internaționale bazate pe această modalitate.
Cunoașterea aprofundată a propriilor responsabilități vă va permite să evitați surprizele neplăcute pe parcurs.
Când vorbim despre condițiile EXW și FCA, este important să ne amintim că, deși ambele aparțin Incoterms din grupul E/F, ele se diferențiază în mod semnificativ în ceea ce privește responsabilitatea și gestionarea operațională.

În cazul condiției EXW, cumpărătorul este cel care suportă practic toate costurile legate de transport.
Aceasta înseamnă că va trebui să se ocupe de ridicarea mărfii, încărcarea în mijlocul de transport, transportul intern până la locul de plecare, formalitățile vamale de export, transportul internațional și, în final, taxele vamale, impozitele și livrarea finală.

Vânzătorul, în schimb, nu suportă niciun cost logistic în afară de ambalare și simpla punere la dispoziție a mărfii în punctul convenit pentru ridicare.
În practică, cu EXW, responsabilitatea economică și operațională a întregii expedieri revine aproape în întregime cumpărătorului.